Ce pot face impotriva cresterii algelor in acvariu?

O creştere exagerată a algelor poate fi cauzată de o calitate necorespunzătoare a apei, condiţii de iluminare greşite şi/sau aplicarea eronată de îngrăşăminte plantelor acvatice. De asemenea, peştii prea mulţi sau prea mari şi resturile de hrană provoacă o murdărire rapidă a acvariului, care favorizează creşterea algelor. Dacă ţineţi cont de factorii de mai sus în întreţinerea acvariului, ar trebui ca acesta să se cureţe de alge rapid. În cazul în care totuşi problemele cu algele scapă de sub control, trebuie să aplicaţi direcţionat mijloacele de combatere a algelor.

Excrementele peştilor, precum şi resturile de hrană şi de plante conţin compuşi de azot care se eliberează în apa din acvariu. Din aceştia se formează, în funcţie de valoarea pH-ului apei, amoniac toxic (la o valoare pH > 7,0) sau amoniul, care nu este otrăvitor (la o valoare pH < 7,0). Anumite bacterii de filtrare transformă amoniacul în nitrit (azotit). Alte bacterii de filtrare transformă în totalitate nitritul în nitrat, care nu este periculos, însă favorizează creşterea algelor.

În cazul în care testarea apei relevă prezenţa amoniacului şi a nitritului, funcţionarea filtrului biologic nu este corespunzătoare. Atât amoniacul, cât şi nitritul dăunează peştilor. Cele mai bune metode de combatere în această privinţă, pentru a avea un acvariu sănătos, sunt oxigenarea suficientă, schimbarea parţială a apei în mod regulat şi o populare controlată cu peşti.

Numărul de peşti pe care îi puteţi ţine în acvariul dumneavoastră depinde de specia de peşti şi de preferinţele acestora. De exemplu, peştii sociabili trebuie ţinuţi, în orice caz, în grupuri. Calculaţi ca pentru fiecare cm al unui peşte să aveţi un volum de apă de 2-3 litri şi, bineînţeles, ţineţi cont că puietul urmează să mai crească.

• Observaţi zilnic, cu atenţie, comportamentul peştilor. Comportamente anormale pot indica apariţia unor boli.
• Ţineţi în bazin numai specii care se tolerează şi evitaţi suprapopularea.
• Folosiţi numai hrană de calitate şi adaptată speciei. Daţi-le peştilor numai atâta hrană cât să poată consuma în câteva minute.
• Asiguraţi o calitate corespunzătoare a apei prin filtrare şi schimbarea parţială, regulată a acesteia, precum şi prin folosirea testelor de apă.
• Plantele acvatice bine îngrijite asigură, de asemenea, un climat sănătos.
• În cazul în care este necesar, adăugaţi în apa din acvariu produse specifice, care reduc germenii patogeni.
• În cazul peştilor bolnavi aplicaţi medicamente specifice

popularea acvariilor

Există o multitudine de peşti decorativi, diverşi şi unici, tropicali şi subtropicali, care pot îmbogăţi acvariul dumneavoastră. Pe lângă speciile cele mai iubite de peşti pentru acvariu vă prezentăm şi elementele cărora trebuie să le acordaţi atenţie la alegerea peştilor şi depunerea lor în noul cămin.

Ce se-aseamănă se-adună?
Chiar şi peştii au un caracter propriu – în timp ce unii sunt singuratici şi au nevoie de un teritoriu propriu, mulţi alţi peşti preferă să fie perechi sau în cârduri. În orice caz, înainte de a-i cumpăra, cereţi sfatul unui specialist cu privire la speciile de peşti care sunt adecvate pentru acvariul pe care îl aveţi în plan.

În general este valabilă regula ca peştii care sunt ţinuţi într-un acvariu de societate să prezinte aceleaşi necesităţi referitoare la lumină, temperatura apei şi caracter. Pe lângă aceasta, atunci când îi cumpăraţi aveţi grijă ca speciile de peşti să aibă zone de înot diferite, adică unii să prefere să înoate spre suprafaţa apei, iar alţii în adâncuri – pentru că astfel acvariul va fi mai plin de viaţă!

Un număr corespunzător de peşti
În plus, trebuie să fiţi atenţi să nu „suprapopulaţi” acvariul. Porniţi, mai ales dacă sunteţi începători, numai cu câteva specii de peşti. Regula de fier este: fiecare peşte paşnic trebuie să aibă la dispoziţie 2-3 litri de apă pe centimetru din lungimea corpului. Pe lângă aceasta, noi grupuri de peşti ar trebui cumpărate numai la un interval de două săptămâni, pentru ca fiecare grup să se poată aclimatiza în linişte în noul cămin, înainte de apariţia altor locuitori.

Important: Înainte de a depune peştii, aveţi grijă ca acvariul să fi fost „rodat” 3 până la 4 săptămâni! În afară de aceasta, faceţi şi o testare a apei înainte de a introduce peştii în acvariu!

• 

După ce primiţi noii dumneavoastră peşti într-o pungă pentru transport, trebuie să aveţi grijă ca aceştia să nu fie transportaţi în ea cu prea multe şocuri şi un timp prea îndelungat. Cu cât mai mult durează timpul de transport, cu atât mai mare este necesarul de aer, respectiv de oxigen din pungă: de aceea, stabiliţi înainte de a-i cumpăra volumul de umplere al pungii!

Odată ajunşi acasă, procedaţi astfel la introducerea peştilor:

1. Aşezaţi cu grijă punga de transport în acvariu şi lăsaţi-o închisă timp de circa 20 minute. În acest fel asiguraţi o egalizare a temperaturii. Cu cât este mai mare diferenţa de temperatură dintre pungă şi acvariu, cu atât va trebui să aşteptaţi mai mult.
2.Acum deschideţi încet punga în partea de sus şi lăsaţi să pătrundă apa din acvariu lent şi etapizat (din 10 în 10 minute), astfel încât valorile apei să se egalizeze, iar peştii să se poată obişnui treptat cu ea.
3.Acum puteţi lăsa peştii să iasă din pungă şi eliberaţi-i în noul lor regat. Pentru aceasta scoateţi peştii cu ajutorul unei plase sau aşezaţi punga pe o parte în apă.

• 

Guppy
Guppy aparţine crapilor dinţaţi vivipari. Se înmulţeşte foarte uşor şi este iubit de începătorii în acvaristică. Această specie de peşti este foarte sociabilă şi de aceea se recomandă să ţineţi mai multe exemplare.

• 

Peştele neon
Acest mic contemporan este o adevărată frumuseţe a naturii, foarte paşnic şi dornic de societatea celor din specia sa. Ţineţi cel puţin 6-7 exemplare pentru a-i satisface comportamentul sociabil.

• 

Peştii pisică (Corydoras paleatus)
Şi aceşti peşti originari din America de Sud sunt sociabili şi au, mai degrabă, un caracter liniştit. Mustăţile din zona maxilarului sunt specifice somnilor şi le servesc acestor peşti pentru sensibilul lor simţ tactil şi olfactiv.

• 

Ramirezul
Superbii ramirezi sunt o specie liniştită însă, uneori, se şi războiesc cu plăcere. De aceea este ideal să îi ţineţi în propriul acvariu de specii sau împreună cu tipuri mai liniştite (de ex. Corydoras paleatus, Characinidae).

• 

Sumatranul (sau Mreana de Sumatra)
Sumatranii sunt locuitori vivace şi plini de culoare ai acvariilor şi preferă un bazin generos şi bogat în plante. Atenţie: cei mici ronţăie cu plăcere aripioarele lungi ale confraţilor lor.

• 

Guramii pitic
Superbul guramii pitic aparţine speciei de peşti labirint. El convieţuieşte cu plăcere cu specii de peşti mai mici şi mai liniştiţi şi preferă un mediu bine iluminat şi cu numeroase plante.

Hrăniţi peştii! Spre deosebire de mediul natural, acvariul nu le oferă peştilor resursele elementare de hrană şi de aceea este necesară o hrănire suplimentară.

Cele mai importante sfaturi pentru hrănire:

• Peştişorii memorează dacă îi hrăniţi la aceeaşi oră şi în acelaşi loc. Printr-o hrănire cu regularitate peşti capătă încredere rapid.
• Alegeţi o formă corectă de hrană, care este adaptată prin compoziţia sa diverselor necesităţi ale speciilor de peşti (de ex. sub formă de fulgi, granule, tablete, jeleuri etc.).
• Puneţi numai atâta hrană cât pot mânca peştii în următoarele câteva minute. Resturile pot afecta calitatea apei.

Instalatiile unui acvariu

Un alt accesoriu indispensabil pentru acvariul dumneavoastra este termometrul (punctual 5), el va ajuta sa aflati temperatura apei din acvariu si in functie de el veti regla incalzitorul.

Desi am lasat-o pe ultimul loc, instalatia de iluminare (punctual 6) are si ea un rol foarte important si nu trebuie omisa. Sitemul de iluminare poate fi cumparat ca atare din magazinele de specialitate sau poate fi confectionat artizanal. In comert se gasesc si capace de acavriu cu instalatie incorpoarata dar pentru faptul ca de multe ori dac vrei sa crstem plante ceva mia pretentioase lumina din fabric nu este suficienta am sa va prezint cel mai simplu mod de realizare al unei astfel de instalatii. Pentru inceput, aveti nevoie de o instalatie de neon si un tub de neon florescent (obligatoriu florescent). Instalatia de neon va fi prinsa de o carcasa din tabla de forma concava (precum tava de cozonac), orientata cu gura in jos. Partea interioara a carcasei trebuie sa o vopsiti in alb, pentru a reflecta cat mai mult lumina, iar paretea exterioara intr-o culoare asortata cu restul culorilor din incapere, pentru a optine un design placut.A spori luminoziatea si economisi ceva energie electrica, nu este deloc greu, va recomand sa folositi reflectoare de lumina, ele se gasesc in comert, insa le puteti confectiona si in casa (folie de staniol). De foarte multe ori in magazinele de specialitate acvariile sunt fara sisteme de iluminat, iar capacul este realizat din sticla. Acest tip de capac este realizat din doua compomente: una mobila si una fixa, special conceputa pentru a sustine instalatia de iluminat. Partea fixa poate fi confectionata din oglinda sau se poate lipi staniol pentru a reflecta lumina. Si pentru a va face o idee despre cum puteti alege lampa potrivita pentru acvariul dumneavoastra, iata un tabel unde aveti lungimea in functie de puterea lor:

sursa: http://forum.acvarist.ro/viewtopic.php?t=1800 preluare de pe :http://www.aquabase.org/articles/html.php3/liste-des-tubes-fluorescents=983.html

Nu uitati sa tineti cont de marimea acvariului: cu cat este mai mare, cu atat are nevoie de mai multa lumina.

Volumul acavariului (L)	Tub florescent (W)
30 L	1×15 W
50 L	2×18 W
75 L	2×20 W
100 L	2×36 W
150 L	3×36 W
200 L	3×40 W
250 L	4×36 W
300 L	4x 40 W

Pentru ca un bazin sa fie iluminat corespunsator din punct de vedere al cantitati trebuie tinut seama de urmatoarea regula: intalatia trebuie sa emita intre 0,5 si 1 watt pe litru. Chiar si asa sunt cazuri in care nu aveti nevoie decat de maxim 0,5 watti si asta pentru ca sunt pesti ce nu adora lumina sau plante ce nu au un necesar mare de lumina, dar sunt si plante unde aveti nevoie de cel putin 1 watt pe litru. In ceea ce priveste lampile care ar trebuii sa le folosoti aici este o intrega poveste, pe piata exista atat lampi florescente special concepute pentru acvaristica gen sera, tetra sau lampi normale ce se pot folosi si in acvaristica de la Phillips, osram, etc. Pentru ca in cazul acestei instalatii sunt foarte multe lucrui de spus am sa incerc realizarea unui articol aparte unde sa dezvoltam problema , mai ales ca nu am pomenit nimic de calitatea luminii pe care trebuie sa o folosim. Un alt lucru care trebuie stiut este cum pozitonam instalatia de iulinat pentru a ilumina intregul acavariu:

Acestea ar fi cele mai importante instaltii al acvariului, sau mai bine zis acestea ar fi cele mai uzitate caci in urma progresului economic si tehnologic au cresct si standardele acvaristici. Si pentru ca nu ar fi tocmai profesionist sa nu amintim macar de ele am sa incerc sa fac o scurta prezentare si pentru acestea din urma.

Voi incepe cu instalatia de CO2 care in opinia mea este cea mai importanta daca doriti sa cresteti plante acvatice in adevaratul sens al cuvantului. Probabil ca va intrebati pentru ce CO2 in apa? Am sa va raspund imadiat. In urma unor analize si experimenta s-a observat ca cu cat cantitatea de Co2 din apa este mai mare cu atat mai mult cresc si plantele. Probabil veti spune ca acesta este rolul pestilor sa produce CO2 in acvariu. Perfect adevarat insa atunci cand acvariu este foarte bine plantat acesta nu mai ajunge, fapt pentru care se intervine asupra mediului cu injectie de CO2. Instalatia de CO2 este una dintre cele mai complexe instalatii folosite in acvaristica in opinia mea iar in cele ce urmeaza am sa incerc sa va fac o scurta prezentare.

sursa: http://forum.acvarist.ro/viewtopic.php?t=7738&sid=07a2a2755ecdbac01f36659e958a59f5

Butelia de CO2 poate avea multiple forme si se gaseste atat in magazinele de specialitate cat si confectionata artizanal din tot felul de buteli (instictoarea, etc.). dupa cum spune si numel acesteia in ea se depoziteaza CO2 sub doua forme gazos (pana in 30 de atm presiune) sau lichid (pana in 60 de atm presiune). Instalatia se continua cu un regulator de presiune acesta face trecerea de la presiunea din butelie la o presiune mult mia mica usor de utilizat de catre propietar, daca cumparati o instalatie de profil cel mai probabil acest regulator vine impreuna cu un robinet cu ajutorul caruia se regleaza debitul de CO2 eliberat. Mai departe instalatia se continua cu un furtum care intra in numaratorul de bule acesta din urma fiind o modalitate de aproximare a CO2 introdus in bazin si de regula se aproximeaza o bula pe secunda. Numaratorul de bule se cumpara sau se confectioneaza din seringi, din picuratorul de perfuzor sau chiar din sticle de plactic (0,5L), si contine apa sau alcool pentru punerea in evidenta a bulelor. Pe firul ce pleaca din numaratorul de bule se monteaza o valva antiretur pentru a preintampina intrarea apei din acvariu in numaratorul de bule. Mai departe furtunul intra in reactor sau difuzorul de bule acesta. Nu trebuie sa facti confuzie reactorul nu este acelasi lucru cu difuzorul. Difuzoul de bule este compus dintr-o piatra de aerare foarte fina sau este un dispozitiv special cu membrana care disperseaza bulele de CO2 foarte fin astfel dizolvanduse in apa pana sa ajunga la suprafata acesteia (randamentul unui difusor este destul descazut de regula),

tipuri de difuzoare

in timp ce reactorul este amplasat de cele mai multe ori in afara bazinului si conectat la evacuare unui filtru. Reactoarele contin bioballs sau alte materiale poroase care au rolul de a mari suprafata de contact a apei cu gazul in cauza, astfel marind randamentul de aproape 100%. Avantaje si dezavantaje au ambele variante, difuzorul se poate folosi pana la 100 de litri/ acvariu, exista riscul colmatarii lui si atunci scade si mai mult randamentul, iar in cazul reactorului desi se poate folosi la bazine foarte mari cu un randament bun exista riscul ca odata oprita instalatia in urma atingeri pH-ului dorit (pH controller) reactorul sa continue injectarea de CO2 pana epuizeaza tot ce este in el. Exista si reactoare interne acestea fiind cele mai raspandite datorita facptului ca sunt mici si usor de utilizat, dar si prin pizma faptului ca sunt mult mai precise decat cele externe.

Tipuri de reactoare externe

Tipuri de reactoare interne

Odata cu eliminare apei din reactor se inchide circuitul. Ati mai avea nevoie de un priza programabila si o electrovalva cu ajutorul careia sa inchideti si sa deschideti instaltia, deasemenea v-ar trebui un pH controller cu ajutorul caruia sa masurati permant pH apei si care va opri injectia de CO2 in momentul in care apa atinge valoarea de pH presetata de dumneavoastra.

Singurul inconvenit este ca o instalatie completa cam costa ceva nu vreau sa va sperii asa ca daca sunteti interesat cautati singuri. Drept urmare exista si o alternative facut in casa careia I se spune populat bomba cu CO2.

Instalatia este relativ simpla fapt pentru care nu voi starui foarte mult pentru ca deja principiul il stiti de la intaltia comerciala. O sticla de 2 litri in care se toarna o solutie de drojdie (un pliculet de drojdie uscata, sau o jumate de cub proaspata) topita in apa calduta, peste care adaugam o cana de zahar si umplem sticla 3 sferturi cu apa. Aveti grija ca furtunele sa fie lipite etans sa nu scape gaze. Undeva pe fir montati o alta sticla pe post de decantor (pentru a nu va trezi cu spuna in bazin) si o valva antiretur. Confectionati un numerator de bule dintr-o seringa, scoatem pistonul introducem furtunul si izolam cu silicon, iar la celalat capat conectan un alt furtun dupa ce in prealbil am umplut seringa cu apa pe jumate, astfel incat primul furtun sa fie sub apa, si izolam iar. In continuare putem pune un robinet de perfizie sau unul care se gaseste in magazinele de profil, cu ajutorul lui vom regal debitul de gaz introdus in bazin. Pentru realizarea unui reactor efficient aveti nevoie de un filtru interior plin cu bureti foarte fini in care veti introduce furtul cu CO2 (Atentie! cat mai jos cu putinta pentru a mari cat mai mult suprafata de contact a gazului cu apa). In circa 2 ore de la preparea solutiei incepe productia de CO2.

C6H12O6 +Saccharomyces cerevisiae =2C2H5OH +2CO2 (zahar + drojdie = acool + dioxid de carbon)

O reteta imbunatatita suna cam asa: 2 pliculete de gelatina Dr. Oetker (10 g fiecare) se pun la hidratat intr-o cana (altfel face coloase), se iau 2,5 cani de apa calda in care s-au dizolvat in prealabil 1,5 cani de zahar si se pune la fier imtreuna cu gelatina pana da intr-un clocot, apoi se lasa la racit pana poate fi turnata in sticla, dupa care se baga la frigider pentru a se intari. Cand s-a inchegat se scoate de la frigider se introduc 1,5 cani de apa calduta si o lingurita de drojdie, daca temperatura ambientului este mica si folositi un difuzor ceramic puteti pune chair 2 lingurite de drojdie. Rectia portneste mai incet dar dureaza mai mult decat prima.

Ce trebuie sa stiti dumneavoastra in mod expres pentru a nu va trezi cu pesti morti:

- nu lasati instalatia de CO2 pornita peste noapte, in timpul nopti plantele consuma oxigent si elimina CO2 in acvariu lucru care ar putea duce la saturarea apei in CO2 si implicit la moartea pestilor prin axisiere;

- masurati periodic pH-ul apei cu ajutorul testelor de orice fel, daca nu puteti face asta constant cu un pH controller. Prin introducerea de CO2 in acvariu ce formeaza acidul carbonic (H₂CO₃ ) care scade pH apei, lucru ce poate genera atat moartea unr specii de pesti cat si a unor plante.

Urmatoarea instalatie ce trebuie abordata este ozonificatorul. Ca sa intelegem pe deplin despre ce este vorba hai sa vedem ce este si cum apare acest ozon. Ozonul (O3) este o forma alotropica a oxigenului, mai pe intelesul tuturor este oxigen cu trei atomi in loc de doi. Bine inteles nu are celeasi proprietait ca si O2. Ozonul apare acolo unde se produc descarcari electrice prin combinarea unei molecule de oxigen O2 cu un atom de O1. De unde si pana unde in acvaristica? Pai este relative simplu ozonul are capacitatea de a produce reactii puternice de oxidare, el devenind astfel un dezinfectant foarte puternic in apa. Dar cum actioneaza, totusi? Se stie ca paraziti unicelulari, algele, bacteriile sunt compuse din citoplasma nucleu si membrane, cea din urma fiid cea care asigura schimbul dintre mediua si parazitul in cauza. Ozonul oxideaza aceasta membrana iar hranirea si implicit inmultirea acestor paraziti bacterii sau alge nu mai este posibila, ba din contra mor, ajungandu-se la un mediu steril. Wowwwww!!! Probabil ca va ganditi acum ca este un panaceu universal si ca ati gasi cheia tuturor problemelor dumneavoastra. Lucrurile nu stau chiar asa, desi este foarte bine sa nu ai bacterii, paraziti sau alge, se poate spune ca are si contra indicatii acest medicament miraculous. Se recomanda sa nu folositi lampa cu UV in acvariie plantate pentru ca va oxida nutrienti pentru plante ca Fe si Mg, dar nu numai. Deasemene la acvariile marine poate duce la oxidari secundare rezultand bromuri ce pot duce la moartea pestilor, daca sunt in concentratie foarte mare.

Daca totusi folositi o astfel de intalatie ce eu o recomand doar la acvariile cu ciclizi sau de crestere a puietului, ori pentru amenajearea pond-urilor, trebuie sa stiti ca apa sterile de laborator are potentialul REDOX in jur de 700mv (milivolti unitate de masura), iar pentru acvariu se recomanda o valoare de 350-380mv. Trebuie sa stiti deasemenea ca se poat intampla sa vi se inbolnaveasca pesti chiar si cu UV, daca se intampla opriti lampa cu UV pana la terminarea tratamentului. Deasemenea nu se folosete singura ci se foloseste impreuna cu filtrele biologice, chimice si mecanice deja bine cunoscute.

Nu de putine ori ai auzit de instalatii de osmoza inverse, dar cu siguranta niciodata nu ati reusit sa aflati cum functioneaza sau care este rolul ei in acvaristica moderna. Prima data ar trebui sa pecizam ce este osmoza si abea apoi ce reprezinta osmoza inverse, insa ca de obicei nu am sa intru un detalii foarte tehnice ci numia strictul necesar pentru a intelge cum functioneaza si ce rol are.

Osmoza este un fenomen fizic ce rezultă din tendinţa de egalizare a concentraţiilor a două soluţii de concentraţii diferite separate de o membrană semipermeabilă (perete separator semipermeabil). Egalizarea concentraţiilor se face prin trecerea moleculelor de apă din soluţia de concentraţie mai mică în soluţia de concentraţie mai mare prin membrana semipermeabilă, astfel rezultaintro parte o apa fara alti compusi in solutie pe o parte n timp ce pe cealalta parte este o solutie mult mai concentrate.

In cazul osmozei inverse procedeul este putin diferit. Dacă asupra membranei semipermeabile (numită membrană osmotică) se aplică o presiune ce depăşeşte o anumită valoare (prag de presiune osmotică), trecerea moleculelor de apă se face în sens invers de cum se produce natural la osmoza. Astfel, se obţine o soluţie din ce în ce mai slab concentrată, ajungându-se la obţinerea de molecule de apă fără nici o altă impuritate fizico-chimica. Se obţine deci, apa pura. Membrana osmotica se considera semipermeabila deoarece microorificiile pe care le are sunt cu un diametru foarte mic (aprox. 0,0001 microni).Ca urmare, prin osmoza inversa se blochează trecerea tuturor impurităţilor cu dimensiuni mai mari decit microorificiile membranei osmotice obtinand astfel performante superioare oricărui alt procedeu de filtrare clasică.

Avantaje: opreste compuşi chimici organici şi anorganici (hidrocarburi, ierbicide, pesticide, cloruri, sulfaţi, nitriţi, azotaţi, etc.) şi impurităţi biologice de tipul virusurilor, bacteriilor şi chisturilor. Reduce duritatea apei la zero implicit scade si pH apei.

Dejavantaje: opreste ajungerea in bazin a elementelor folosite pe post de nutriente de catre plante si chiar pesti precum Fier, Sodiu, Potasiu, Mercur, Zinc, Calciu, Magneziu, Siliciu, etc. Apar fluctuatii majre ale pH-ului in urma scaderi KH-ului sub nivelul minim admis (3 grade).

In acvaristica nu se lucreaza numai cu apa complet ozmozata (purificata) tocmai din cauza faptului ca am lipsi atat plantele cat si pestii de o multime de nutrienti benefici si am determina o instabilitate a pH-ului, lucru ce poate duce la moartea pestilor sau chiar a plantelor.

Iata cateva modele de osmoza inverse, prima dntre ele fiind special pentru acvariu, a doua este instalatie industriala, iar a treia este o instaltie casnica.

O alta instalatie ce a intrat de curand in folosinta acvarofililor foarte folositoare mai ales pe timp de vara este chiller-ul, instalatie cu ajutoprul careia se raceste apa de acvariu. Contine un mini computer cu ajutorul caruia se memoreaza temperatura la care se doreste tinerea apei din acvariu. Chiller-ul se conecteaza la un filtru exter cu ajutorul caruia se propulseaza apa prin chiller, de regula se folosesc filtre externe cu debit mare. Apa filtrata intra pe o parte la o temparatura si iese pe partea celalta la o alta temperatura, ca sa va faceti o idee despre cum functioneaza imaginativa un mic radiator de masina ce este introdus intr-o capsula ce contine un agent de racire. Nu are contraindicatii poate doar pretul acestora aparate sa fie un impediment in achizitionarea lor de catre orice acvarist ce poseda un bazin de cel putin 100 de litri.

Instalatiile unui acvariu

Desi  s-a mai vorbit si cu alta ocazie despre aceste instaltii m am sa incerc  sa o specializam putin.

Am sa incep cu instalatia de aerare, care este si cea mai simpla in viziunea mea. Exista multe posibilitati de realizare a unei asemenea instalatii, insa nu vreau fac o istorie a lor si am sa ma opresc la cea mai simpla si mai comoda metoda. O pomapa de aer conectata (punctul 3) la priza la care se ataseaza un furtun (de preferinta transparent) prin care va trece aerul pompat de pompa de aer, iar la celalat capat al furtunului o duza de aerare (din piatra ponche de regula, punctual patru) ce va fi introdusa in bazin. Ce ar trebuie sa mai stiti referitor la aceasta instalatie? Va recomand ca pompa sa aiba un filtru de aer (pentru a preintampina introducerea particulelor de praf in acvariu), de asemenea, trebuie sa stiti ca furtnul imbatraneste in timp si trebuie schimbat periodic (se albeste si se intareste, se schimba cam la 6 luni) si cum nimic nu dureaza o vesnicie piatra de aer va trebui schimbata pentru ca se descompune in timp, bulele de aer vor deveni din ce in ce mai mari, scazand eficienta instalatiei (macar o data pe an). Pompa nu trebuie amplasata pe acvariu pentru a evita accidentele (caderea in apa) si nici sub nivelul apei, in cazul in care se opreste curentul, apa va fi absorbita pe furtun si acavriul va ramne fara apa. Se poate evita acesta problema printr-un reglator de sens, ce va imipiedica scurgerea apei din acvariu, este destul de ieftin. Mai nou s-a demonstrat ca eficienta instalatiei de aerare nu este foarte ridicata, iar o aerare mult mai buna se poate realiza cu ajutorul filtruluidaca este pozitionat in asa fel incat sa produca valurele la suprafata apei, ba din contra daca introduceti CO2  in acvariu pentru plante, intalatia de aerare nu face alceva decat sa ajute la eliberaree CO2-iului din apa de acvariu, cu alte cuvinte ce bagati pe o parte scoateti pe alta parte.

Urmatoarea instalatie asupra careia am sa ma opresc esteinstalatia de incalzire. Ca si in cazul precedent, am sa ma opresc asupra celei mai comode, asta din dorinta de a va face viata mai usoara. Cel mai usor de intrebuintat este incalzitorul cu termostat(punctul 2). Principiul pe care functioneaza este relativ simplu (poate fi confectionat artizanal, insa nu va recomand), o rezistenta electrica conectata printr-un cablu la priza. Aceasta rezistenta trece in prealabil printr-un termostat cu reglator, care la radul sau este prevazut cu o slaca de temperatura, apoi este infasurata pe un suport ceramic si introdusa intr-o eprubeta rezistenta termic. Incalzitorul se fixeaza de peretele bazinului printr-un suport prevazut cu ventuze. Desi marea majoritatea a incalzitoarelor cu termostat sunt submersibile, se recomanda ca acestea sa nu fie introduse in totalitate in apa, pe ele fiind trasata o linie de delimitare, pana la care se rocomanda introducerea lor in apa.

Incalzitoarele cu termstat sunt si ele de mai multe categorii, in functie de puterea (W)rezistentelor folosite la fabricarea lor, de la 25 de W pana la 300-400 de W. Pentru a va usura si mai mult munca, am sa va prezint un tabel foarte util pentru alegerea incalzitorului potrvit, in functie de volumul acvariului dumneavoastra (Delta T reprezinta diferenta de temperatura dintre incaperea in care este acvariul si temperatura dorita in acavriu).

Delta T ~ 10 grade C	Delta T ~ 6 grade C	Puterea (W)
Volumul acavriului
10-15 L	10-25 L	25 W
20-35 L	20-50 L	50 W
40-60 L	40-75 L	75 W
60-80 L	60-100 L	100 W
90-130 L	90-150 L	150 W
150-180 L	150-200 L	200 W
180-230 L	180-250 L	250 W
220-280 L	220-300 L	300 W

Dupa cum se poate observa si din tabel, temperatura apei din acavriu este direct influentata de temperatura din camera in care este asezat. Modul de utilizare al acestui tip de incalzitor este foarte simplu, nu trebuie decat bagat in priza si reglata temperatura pe care o doriti in apa, cu ajutorul scalei gradate din capul termostatului, iar el va porni si se va opri in functie de temperatura apei din acvariu, eliminad astfel riscul de a il uita in priza, cum se intampla destul de frecvent cu incalzitoarele simple (fara termostat). Ca si in cazul pompei de acavriu, trebuie avuta mare atentie atunci cand manevrati incalzitorul. Nu uitati sa scoteti din priza incalzitorul si sa asteptati circa zece minute atunci cand faceti schimb de apa (diferentele bruste de temperatura pot duce la fisurarea sau chiar spargerea eprubetei si implicit la pericol de electrocutare), deasemenea nu il scoteti din apa atunci cand este in priza (se sparge eprubeta).

Instalatia cu cele mai mari implicatii asupra acvariului, in opinia mea, este iinstalatia de filtare sau filtrul. Filtrul poate fi de mai multe tipuri, insa cele mai frecvent utilizate sunt filtrul intern si cel extern. Si pentru ca de fiecare data am ales motoda cea mai simpla, de aceasta data am sa fac o prezentare ceva mai ampla, tocmai pentru a sublinia importanta acestei instalatii. Filtrele interne sunt si ele de mai multe tipuri si modele,insa principiul de functionare este asemanator la toate. Eu am ales acest model de la “aquael” pentru ca imi era la indemana.

1	Capac prevazut cu fante pentru trecerea apei
2	Burete filtrant
3	Tub de aspiratie
4	Reglator de debit
5	Corpul pompei
6	Rotor
7	Capac rotor (mobil cu rol in directionare jetului de apa)
8	Schimbator de directie (deviaza jetul de apa)
9	Furtun aer
10	Reglator de aer
11	Carlig regalbil
12	Ventuze
13	suport
14	Rezerva biofiltru (optional)
15	Burete
16	Sistem de absortie aer
17	Suport magnetic (optional)
18	Capac rotor

Principiul dupa care functioneaza un asemenea filtru este relativ simplu: se conecteaza la curent, acesta trece printr-o bobina ce creaza un camp electromagnetic care pune in miscare rotorul. Apa antrenata de rotor este absorbita prin fantele capacului trece prin burete (biofiltru), astfel purificandu-se, si este expulzata inapoi in bazin. Ar mai trebui stiut faptul ca atat buretele, cat si componentele filtrului nu se spala cu apa calda, ci cu apa rece, asta daca nu se poate spala in apa sifonata in prealabil din acvariu (nu se spala cu detergent sau alte substante de uz casnic). De asemenea, trebuie stiut ca filtrul se alege in functie de capacitatea acvariului, adica filtrul trebuie sa filtreze de trei ori volumul de apa al acvariului, daca este mai mic filtrarea este lenta si ineficienta, iar daca este mai mare apar turbulente in acvariu, ce deranjaza atat pestii cat si plantele.Cele mai multe filtre interne au insa un mare dezavantaj si anume nu purifica apa din punct de vedere chimic. Acest inconvenient poate fi indepartat prin schimburi mai dese de apa sau si mai bine prin flosirea unui filtru extern.

Un alt tip de filtru intern este filtrul de fund. Acest tip de filtru este mult mai putin utilizat si are dejavantajul ca mentine deseurile de natura organica in acvariu si nu realizeaza decat filtrarea mecanica a apei. De asemenea, este greu de curatat, deoarece el este amplasat in stratul din acavriu sau chiar este acoperit de acesta (la filtrele de generatie mai noua), fapt pentru care am sa il prezint pentru a avea cunostinta de existenta lui, insa nu vi-l recomand.

Desi ocupa spatiu in plus si este mai greu de curatat, filtrul extern s-a dovedit de-a lungul timpului ca fiind cel mai bun, si nu o spun doar eu, ci o spun mai toti acvaristii cu experienta. In cele ce urmeaza, am sa va prezint cum va puteti confectiona un astfel de filtru (costuri mult mai mici fata de cele ce se gasesc in magazine).

Pentru inceput aveti nevoie de un vas de filtrare (sticla) care poate fi cumparat din talciocurile de animale sau poate fi cofectionat de dumneavoastra. Acest vas trebuie sa se incadreze intre 6 si 8% din volumul acvariului pentru care este confectionat si sa aiba aceasi inaltime ca si acvariul. Lungimea sa va fie egala cu latimea acvariului, iar latimea sa poate fi undeva intre 12 si 15 cm. Atunci cand cumparati sau confectionati vasul, trebuie avuta in vedere marimea pompei, care va fi introdusa in filtru si grosimea sticlei din care este realizat (4-5 mm), pentru a evita spargerea la manipulare.

Pompa de apa folosita la antrenarea apei din filtru poate fi variata, dar nu uitati ca ea trebuie sa aiba un debit pe ora cel putin triplu fata de volumul acvariului. In cazul in care veti folosi o pompa de la un filtru intern aveti grija! Nu toate pompele au o capacitate de refulare suficient de mare pentru a putea impinge coloana de apa (testati-o inainte de cumparare). In locul acestei pompe se mai poate folosi un sistem ceva mai rudimentar, o pompa de aer la care se conecteaza un furtun de aer, ce va fi introdus pe furtunul de refulare al filtrului. Acest sistem se bazeaza pe forta bulelor de aer ce antreneaza apa suficient cat sa treaca in acvariu, insa este mult mai zgomotos si nu are aceasi eficienta (se poate aplica la acvariile mici).

Acest tip de filtru are nevoie de doua tuburi (tevi sau furtune): unul pentru absortiaapei si unul pentru refularea apei. Pentru absortie se recomanda un material rigid (pexal sau teava de tuberman) cu un dinametru exterior de 1,6 cm. In cazul in care pompa de refulare este puternica, se vor folosi mai multe tuburi pentru realizarea amorsei, astfel se elimina riscul ca filtrul sa ramana fara apa (la o poampa de 400 de litri este nevoie de trei tevi). Daca diametrul tevilor de amorsa este prea mare, exista riscul sa traga pestii in filtru si sa se dezamorseaza usor. Tubul de refulare este de regula confectionat dintr-un material moale (furtun) pentru a se putea directiona usor jetul de apa filtrata. Acesta va avea un diametru de circa 1,2 de cm si o lungime mai mare fata de inaltimea vasului de filtrare cu circa 15-20 de cm pentru a putea fi prins pe peretele din spate al acvariului.

Mediul filtrant este compus din mai multe straturi cu functii diferite: melana, burete, carbune hidrofil sau carbune activ, pietris, se mai poat folosi inele de ceramica, bioballs, etc. Melana (se poate folosi si vata), ca si buretele realizeaza filtrarea mecanica (curata apa de impuritati, mizerie) si se recomanda spalarea lor la o saptamana, cel mult doua, in functie de numarul pestilor si marimea lor. Pentru a preintampina o colmatare prematrura a filtului, melana va fi incadrata de doua straturi de bureti. Buretele de deasupra va fi unul grosier, care va opri particulele mari de deseuri organice si va lasa in acelasi timp apa sa circule, iar cel de sub stratul de melana va fi cu o densitate mare (fin) pentru a retine si cele mai nici particule de reziduri. Grosimea stratului de melana/burete trebuie sa fie de cel putin 4 cm, cu cat este mai gros, cu atat filtrarea este mai buna. Desi veti fi surprinsi de cata mizerie se poate acumula in filtru, nu spalati componentele lui cu detergenti, nu spalati melana si buretele decat in apa scoasa din acvariu pentru a nu omora coloniile de bacterii (vezi articolul “ciclare”)

Daca filtrarea mecanica este facuta de burete si melana, carbunele hidrofilrealizeaza filtrarea chimica. Acesta reţine acizii humici, hidrocarburile, compuşii organici halogenaţi, pesticidele nepolare, plumbul particule, coloranti, etc. purificand astefel apa din punct de vedere chimic si asigurand un mediu propice dezvoltarii pestilor si plantelor dumneavoastra. La un acvariu de 100 de litri se foloseste aproximativ 500 de grame de carbune. Carbunele activ se schimba o data la trei luni sau se recicleaza (detoxifiere) prin coacerea lui timp de jumatatea de ora la cuptor, dupa care se spala si se mai poate folosi circa doua luni de zile. El se va folosi in saculeti speciali pentru a putea fi spalat cu usurinta, iar grosimea stratului nu trebuie sa depaseasca 5 cm. De asemenea, nu trebuie omis faptul ca atunci cand faceti tratamente pestilor sau plantelor, carbunele active nu se foloseste, deoarece el va absorbi substantele active din medicamente, facand inutil orice tratament. Mai nou se vehiculeaza idee cum ca nu ar mai trebui sa folosim carbune activ pentru filtrare, deoarece va retine Fe, Mg, Mo, si alte elemente atat de necesare plantelor si pesti din apa. Procesul de adsorbţie pe cărbunele activ este foarte complex şi incomplet cunoscut. Marea lor problemă este reversibilitatea procesului, adică desorbţia, uneori imprevizibilă, ce depinde de mulţi factori şi există ca risc mai ales când în apa de purificat sunt tot felul de poluanţi sau sunt oscilaţii de pH, temperatură, compoziţie. Unii poluanţi pot să îi dezlocuiască pe alţii şi astfel să fie cedaţi în apa care de fapt nici nu îi mai conţine de mult ci doar rămăseseră stocaţi în filtru. Alt dezavantaj este că şi în aceste filtre se pot dezvolta microorganismele şi de asemenea că nu reţin poluanţi precum azotaţii, EDTA, unele săruri, pesticide polare… Acestea fiind spune eu unul va recomand sa folosit carbune activ numai in situatii de criza, tratamente generale in acvariu, pentru retinerea clorului gazos sau a metalelor precum Pl, Cu, etc. sau in cazul acvariilor fara plante naturale.

Desi pare lipsit de trebuinta si pietrisul are rolul sau. Pe acest strat de circa 5 cm se vor forma adevarate colonii de bacterii, ce descompun amoniacul si nitriti din apa, tocmai din aceasta cauza se recomanda ca odata montat, acest strat sa nu fie spalat. In locul stratului de pietris, se poate folosi un strat de ceramica poroasa (ex: biomax) are acelasi rol ca si pietrisul, sau bioballs.

Alte materiale filtrante pot fi ammonia remover, fibre de turba sau granule de turba. Ammonia remover filtreaza amoniacul din apa de acvariu, inainte ca acesta sa daunaze pestilor si plantelor. In apa tratata cu clor, acest strat de filtare indeparteaza excesul de ammoniac, rezultat in urma ruperilor legaurilor de cloramina. Se recomanda folosirea lui numai atunci cand apa este proaspata, altfel el va elibera amoniacul capturat in apa! Nu se foloseste mai mult de o luna.

Fibrele de turba/granule de turba dedurizeaza, intuneca si ridica aciditatea apei din acvariu. Este folosita pentru pesti ornamentali ce provin din bazinul hidrografic al amazonului in mod special, dar nu numai. Ele contin substante esentiale atat in dezvoltarea pestilor, cat si in dezvoltarea plantelor, cum ar fi: varietati de saruri, acid humic, hormoni. Desi este bine venit unui asemenea aport de substante binefacatoare, trebuie avut grija ca valoarea KH (duritatea carbonatilor) sa nu fie mai mica decat 3,5 (daca va aduceti aminte KH mic = variatii ale pH). Granulele de turba sunt mai concentrate si actioneaza mai repede, se schimba o data la o luna. Nu uitati nu toti pestii si toate plantele iubesc apa acida si maronie! Atat ammonia remover cat si fibra de turba (granule de turba) se vor plasa la mijlocul filtrului.

Am vorbit atat de mult despre componentele filtrului exterior, insa nu am spus nimic despre principiul de functionare al acestui filtru. El functioneaza pe principiul vaselor comunicante, adica apa murdara din acvariu trece prin teava de tur (amorsa) in filtru si este impinsa cu ajutorul unei pompe de apa sau bule de aer, dupa caz, prin teava (furtunul) de retur inapoi in acvariu. Pentru ca filtrul sa functioneze, trebuie realizat un circuit inchis de apa. Cum se realizeaza el? Nimic mai simplu, se ia teava de amorsa si se introduce complet in acavriu, pana se elimina toate bulele de aer de pe teava (daca mai raman bule filtrul nu va functiona si manevra va trebui repetata). Apoi se acopera cu degetul capatul scurt al tubului (cel ce va intra in filtru) si se scoate cu grija, astfel incat calalalt capat sa ramana sub apa si se introduce in filtru (nu se ia degetul pana nu se introduce capatul scurt in apa din filtru). Daca veti porni pompa si filtrul nu ramane fara apa, ati realizat un circuit inchis de apa si filtrul va functiona fara probleme.

Filtru actionat de pompa de apa

1	Burete
2	Melana
3	Carbuna activ
4	Pietris
5	Furtun refulare
6	Furtun (teava) amorsa
7	Pompa apa

Filtru exterior ce functioneaza cu pompa de aer

Acesta este tipul de filtru pe care il prefer, datorita eficientei sale, insa are si el cateva dezavataje. Unul este spatial acest sistem de filtrare necesita un spatiu suplimentar in afara de cel al acvariului si de regula este asezat intr-una din partile laterale ale acvariului. Si cel mai mare dezavantaj este aspectul, acest sistem de filtrare lasa mult de dorit (daca nu este unul de firma) la acest capitol, fapt pentru care va recomand sa cumparati unul de firma, in cazul in care acvariul va fi expus intr-un loc public.