Hranirea pestilor ornamentali

Hranirea pestilor ornamentali este o activitate placuta si in cel mai spectaculos moment al zilei pentru acvariu, inafara de luptele dintre beta sau ciclizi. In aceste momente aveti ocazia sa observati pesti care sunt mai timizi sau care dau primele semne de boala. Datorita originii si comportamentului, fiecare specie s-a adaptat la un anumit tip de hrana. De exemplu, multi pesti se hranesc in special cu alge ei fiind pesti ierbivori (SAE, Otocinclus, Ancistrus , Aymonierii, ciprinontidae vivipare, cichlidae africane, etc.). De asemenea, dupa o observare veti constata ca nu toti pesti se hranesc la fel, unii prefera suprafata apei, altii fundul ei. Pestii cu spatele drept, gura superioara si inotatoarea dorsala inclinata spre spate prefera sa stea aproape de suprafata apei, fapt pentru care se va hrani de la suprafata apei.

Pestii cu inotatoarea dorsala curbata, carena pronuntata si gura terminala prefera sa stea in stratul de mijloc al apei. Printre acestia se numara neonii, discusii si majoritatea ciprinidelor (barbus). Acesti pesti se vor hrani cu precadere in zona mediana a acvariului (intre ape).

Pestii care se hranesc pe fundul apei au abdomenul plat si gura dispusa inferior. Din aceasta categorie fac parte sanitari (Corydoras), majoritatea mancatorilor de alge, dar nu numai.

Pentru a creste normal si pentru a avea culori intense, pestii ornamentali au nevoie de o hrana adecvata, bogata in vitamine, minerale, proteina si nu numai. In natura pesti se hranesc cu hrana vie, insa in acvaristica nu putem sa le asiguram de fiecara data hrana mult dorita si atunci suntem nevoiti sa apelam la hrana uscata, la furaje. In cele ce urmeaza voi incerca sa descriu continutul acestor furaje pentru a intelege cum trebuie facuta alegerea acestora.

Ca si in cazul altor vietuitoare glucidele si lipidele sunt sursa principala de energie, insa prezenta lor in exces poate duce la obezitaea pestelui si chiar la depunere grasimilor pe anumite organe genernadui moarte intr-un final. In general furajele contin pana in 6% grasimi pentru adulti, iar pentru puiet procentul poate ajunge pana la 8%. Procentele pot varia in functie de firmele producatoare si specia pestelui pentru care este conceputa.

Carnea pestelui este in proportie covarsitoare formata din fibre musculare. Pentru dezvoltarea fibrelor musculare pestele are nevoie de cantitati mari de proteine (formate din lanturi de aminoacizi) care sunt descompuse in aminoacizi si asimilate in procesul de formare al acestora. Furajele contin intre 30 si 50 % proteina, ce poate fi de origine animala sau vegetala in functie de pestele pentru care este facuta mancarea. Daca va intrebati de ce are importanta tipul de proteina raspunsul este simplu. Pesti carnivori au tubul digestive mai mic decat cei ierbivori datorita faptului ca proteina animala se asimileaza mai usor decat proteina vegetala.

Microelemetele sunt indispesabile in formare enzimelor necesare in fuctionarea anunitor organe interne, iar prezenta lor in furaje este obligatori chiar daca pesti au nevoie de cantitati foarte mici.

Mineralele sunt esentiale in formare scheletului pestilor, mai ales ca in acvaristica ne confruntam cu pesti teleostei (pesti cu schelet osos), unde calciul este un elemet de baza in formarea scheletului.

O alta categorie de substante importanta sunt substantele ballast (ex: cenusa) care previn inertia tubului digestiv (din pacate nu am reusit sa aflu mare lucru despre aceasta inertie a tubului digestiv).

Vitaminele indeplinesc functii multiple in organism, iar lipsa uneia se numeste carenta si nu se poate compensa prin excesul alteia. De foate multe ori formula chimica a unor vitamine nu are nimic in comun cu numele acesteia. In cele ce urmeaza am sa incerc sa fac o clasificare a cel mai importante vitamine si sa explic care este rolul lor in dezvoltarea pestilor:

- Vitamina B₁: are rol in prelucrarea carbohidratilor (glucide) prin care se asigura energia pestelui si deasemenea asigura hranirea sistemului nervos cu glucide, lipsa acestei vintamine genereaza tulburari de inot si crampe musculare.

- Vitamina B₂: ajuta la digestia proteinelor si la dezvoltarea musculaturi, protejeaza mucoasele de la nivelul pieli pestelui, iar lipsa sa din organism se manifesta prin leziuni hemoragice al pielii si tulburari ale sistemului nervos;

- Vitamina B₅ (vitamina pp): stimuleaza sintetizarea diferitelor enzime, iar lipsa ei genereaza probleme la nivelul branhiilor.

- Vitamina B₆: este foarte importanta pentru sistemul nervos, lipsa ei genereaza leziuni ale sistemului nervos ce atrage dupa sine probleme de miscare.

- Vitamina B₁₂: are rol in digestie, insa importanta ei este data de faptul ca este implicata in sinteza hemoglobinei (indispensabila in transportul oxigenului). Carentele acestei vitamine duc la anemie si tulburari de crestere.

- Vitamina A: este foarte importanta pentru vedere si o crestere sanatoasa, deasemenea ajuta la protectia pielii si are trol in fertilitate, iar carentele sale se manifesta prin deficienta de vedere si ulceratii hemoragice la nivelul pielii.

- Vitamina C: foarte importanta in dezvoltarea scheletului, ea sigura si o imunitate ridicata, lipsa s-a ducand la deformari ale operculilor si branhiilor. Aceasta vitamina este foarte instabila in contact cu aerul de aceea in furaje se foloseste doar vitamina C stabilizata.

- Vitamina D₃: asigura o corecta asimilare a calcilui si a posforului, minerale foarte importante in formarea scheletului, iar lipsa sa atrage dupa sine rahitismul pestelui.

- Vitamina E: influenteaza cu precadere reproductia (hormoni sexuali) si stabilizeaza celelate vitamine si acizii grasi din furaje. Carentele in vitamin E duc la sterilitatea pestirlo si la degenerarea grasa a ficatului.

- Vitamina H (biotina): este un factor de crestere foarte important, iar lipsa s-a duce la tulburari de crestere, lipsa apetitului si crampe musculare.

- Vitamina K: are rol in coagularea sangelui in cazul unor leziuni, iar lipsa sa produce leziuni ale ficatului.

- Colina: ajuta la digestia grasimilor, iar lipsa sa duce la degenerarea grasa a ficatului.

Dupa cum ati vazut, toate vitaminele au un rol deosebit de important in dezvoltarea armonioasa a pestelui dumneavoastra. Carenta in aproape toate vitaminele se manifesta prin lipsa poftei de mancare, apatie, tulburari de crestere si aspectul bonlavicios al pestelui, fapt pentru care este bine sa consultati etichetele de pe ambalajul furajului pe care il veti cumpara. Si cum suntem curiosi si vrem sa stim cat mai multe, cu siguranta ne-am intrebat din ce sunt facute aceste furaje? Iata cateva din ingredientele de baza ce se folosesc in fabricarea lor: carne de peste, soia, diferiti scrustacei, drojdie, legume, foina de peste, scoici, viermi tubifex, larve de tantari.

Hranirea neechilibrata duce la carente alimentare si afecteaza sanatatea pestilor pe termen lung. Efectele posibile sunt de exemplu “ema-cierea” (slabirea excesiva) si predispozitia la imbolnaviri. Multe probleme se pot evita printr-o alimentatie corecta si cat mai variata, chiar se recomanda folosirea a 2-3 tipuri de furaje in alimentatie inafara de hrana vie. .

Acum ca am inteles cum se fabrica si din ce se fabrica furajele, dar cel mai important ce trebuie sa contina aceste furaje pentru asigura o viata cat mai lunga si frumoasa pestisorilor dumneavoastra, putem trece la hrana vie, iar in cele ce urmeaza am sa incerc sa enumar cele mai intalnite tipuri de hrana vie folosita in acvaristica si modalitati de obtinere.

Pui pestilor ovipari dupa eclozare traiesc intre 2 si 3 zile pe sema sacului vitelin pana se resoarbe apoi incep sa ne hraneasca, iar pentru ca sunt atat de mici se hranesc cu hrana microscopica. Euglena viridis se preteaza excelent pentru hranirea alevinilor si se poate reproduce usor si in casa. Se ia un vas pe fundul caruia si pune turba si se adauga o lingurita de supa de carne fara grasime la un litru de apa. Matca se recolteaza din balti sau lacuri care au culoare verde inchis, dupa care solutia astfel obtinuta se pune la soare, in scurt timp devenid verde si opaca. Recoltarea se face din trei in trei zile, prin filtrarea apei cu hartie de filtru, dupa care se sopala hartia in acvariu (atentie nu este o metoda lipsita de riscuri, trebuie sa tineti cont de unde luati matca).

O alta sursa de hrana vie pentru puietul ovipar ar fi realizarea recoltelor de infuzori,Paramaecium caudatum. Acest infuzor se hraneste cu bacterii de pe resturile vegetale si animale, insa are si dusmani ce ii consuma de acea este bine ca realizarea culturi sa fie cat mai curata. Atat cultura cat si inmultirea acestor infuziri este simpla: se iau 10 g de fan care se fierb si peste care se adauga apa, in care vom introduce parameci pentru matca (apar si de la sine dar dureaza mai mult). O alta metoda ar fi sa luati o coaja de banana sa o lasati la soare pana se inegreste si se usuca, dupa care se introduce intr-un vas cu apa peste care se adauga apa de la canal si o cana de apa din acvariu in circa 1-2 saptamani veti avea o recolta de invidiat. Recolta se hraneste cu lapte fiert adaugand cate 5 picaturi la 100 de cm³ de apa si se completeaza apa evaporata. Recoltarea infuzorilor poate fi facuta prin turnarea solutiei printr-un filtru, dupa care se clateste hartia de filtru in acvariu, sau se toarana cultura intr-o sticla pana la jumatatea gatului dupa care se pune un dop de burete sau vata, care trebuie sa atinga solutia (sa nu raman aer intre burete sisolutia de recolta) peste care se toarna apa curata, astfel paramecii raman fara aer si migreaza in apa curata de unde pot si filtrati sau luati cu o pipeta. Daca folositi metoda cu coaja de bana dupa recoltare completati apa recoltata puneti un varf de lapte praf, agitati si lasati solutia pana se limpezeste complet, dabea atunci puteti face o nou recoltare. Recolta se improspateaza dupa circa 10-15 recoltari.

Dupa circa 2-3 saptamani in care puietul este crescut cu parameci se trece la hranirea cu Dafinia, Artemia, Cyclops. Datorita faptului ca la noi in tara avem cateva lacuri cu apa sarata in careste crustaceul Artemia salina, acest crustaceu este folosit la scara larga de acvarofili. Un alt avantaj este dat de faptul ca nu este precursorul nici unei boli si poate fi administrat drept hrana chiar si pentru pesti mai sensibili. Cultura se face astfel: se ia un vas nu foarte adanc, se toara apa de la canal in el, se lasa la decantat (declorinat) si se adauga 15-20 de g de sare de bucatarie la litru, mai poat fi folosita si sare pentru acvariile marine, sau chiar apa de mare diluata corespunzator (prea complicat, nu?), se ridica temperatura apei pana la 25-26^oC si se aereza puternic dupa care se aseaza intr-un loc luminos (nu in bataia soarelui). In cultura astfel formata (4-5L) se poate pune un var de cutit de oua. Larvele sunt pescuite cu o plasa sunt clatine in apa rece si administrate drept hrana. Trebuie mentionat faptul Artemia adulta nu poat fi mancate de puit pentru ca junge pana la 20 mm.

Din lunile aprilie-martie cand temperatura lacurilor incepe sa cresca, incep sa se inmultesca crustacei Cyclops si Diaptomus, insa nu sunt cele mai bune solutii pentru ca Diaptomus are o crusta tare si nu place pestilor, iar Cyclops daca nu sunt consumati in 2-3 ore si sunt adulti pot ataca pesti, fapt pentru care nu merita sa va complicati cu atfel de hrama vie, nu mai punem la socoteala ca pot fi precursori pentru dierite boli din momet ce recoltarea se face direct din lacuri.

Puricele de balta care se intalneste la noi este Daphnia magna si Daphnia pulex si poate fi mancat de pesti drept hrana vie. Se inmulteste in perioada calda a anului, o femela dand nastere la 80 de pui care se pot reproduce la randul lor in circa 12-14 zile. Recoltarea lor se face cu ajutorul unui fileu plactonic (un nincioc cu plasa fina) si in sensul invers al curentului de apa, dar poate fi un precursor pentru agenti patogeni, fapt pentru care de regula acvaristi ii reproduc acasa. Daca vreti sa crestei acasa purici de balta aveti nevoie de un put de fantana din beton sau cazi ori butoaie din lemn cu un volum situat intre 50 si 80 de litri (merg folosite si acvarii mai mari). Pe fundul acestor vase se pun circa 3-4 degete de baligar sau gainat (merg si amundoua) peste care se pune un strat de fan si se adauga apa cu o coloana de 60 de cm. in circa 10 zile se formeaza la suprafat apei o spuma ce trebuie indepartata, dupa care se introduc in apa 5 g de drojdie de bere proaspata amestecata cu o lingurita de lapte si apa. Dupa 3 zile introducem matca in vas, iar dupa ce se limpezeste apa putem face recoltari de hrana vie. Daphnia se hraneste cu drojdie, lapte si sange.

Cum de la bun inceput am vrut sa realizez o trecere in revista a tuturor posibilitatilor de hrana vie, din aceasta enumerare nu puteau lipsi viermi microAnguillala silusiae. Acest vierme microscopic se hraneste cu bacterii si microorganisme vegetale, iar cultura s-a se realizeaza in urmatoarea modalitate: umplem fundul unui ghiveci larg si scund cu pietris amestecat cu zat de cafea spalat si uscat, dupa care putem introduce virmisori cu pricina. Deasupra vom aseza un strat fin de pietris si acoperim totul cu o placa de sticla. Viermii vor urca pe capacul de sticla si vor fi dati ca hrana prin introducerea lui in acvariu. O alta reteta suna cam asa: fulgi de ovaz inmuiati in lapte, care trebui udati din cand in cand cu drojdie (triturata pana ce se face ca laptele). Viermi se dezvolta cel mai bine intre 25 si 30^oC, insa merge recolta si la temperatura camerei. Ce mai trebuie sa stiti este ca trebuie sa lucarti cu cel putin 2 recolte facute la un interval de o saptamana pentru a nu ramane fara si ca aveti nevoie de matca de la un acvarist pentru a incepe prima recolta.

Din una in alta am ajuns si la controversatul tubifex. Tubifex rivulorum este un vierme oligochet care creste intre 2-3 cm pe fundul lacurilor sau a canalelor si desi are valoare nutritiva foarte mare datorita faptului ca traieste in medii pline de deseuri si poate fi precursor pentru agenti patogeni nu este foarte recomandat de acvaristi. Daca totusi vreti sa dati tubifex, drept hrana vie trebuie stiut ca viermi se tin in apa rece intr-un vas emailat pentru a elimina malul din tubul digestiv al viermelui. Pentru a nu muri viermele are nevoie de o apa oxigenata puternic, dupa curatare poti fi tinuti la frigider pusi in ziar (la congelator) sau pe un ciorat legat pe gura unui borcan, sau chair intr-un vas in care este lesata sa curga foarte incet apa rece. Daca vreiti sa ii dati la puiet trebuie sa ii tocati cu o lama, pe o bucata de lemn sau pe gresie.

Enchytraeus albidus este tot un vierme si este o delicatete pentru pesti ornamentali, insa trebuie avuta grija caci pesti au tendinta sa se ingrase de la acet tip de viermi. In natura se gaseste sub frunzisul in putrefactie. Pentru o cultura aveti nevoie in primul rand de matca de la un alt acvarist pe care o punem intro ladita de lem (50x30x10). In ladita se introduce un amestec de 50% pamant negru, 40% turba si 10 nisip fin amestecat cu rumegus de lemn. Viermii se pun pe pamant si se acopera pamantul sa nu se usuce. Din 3 in 3 zile viermi vor fi hraniti cu cartofi fierti si sfarmati, paine inmuiata in apa si cu fiertura de gris, mazare, varza creata si morcovi. In 2-3 saptamani viermi se pot recolta fara problema direct de pe capac, temperatura optima fiind de 16-18^oC. Culturile se poate pastra in pivnita puse una peste alta., iar dintr-o ladita cu o suprafat de 0,5 m² puteti recolta pana la 30 de g de virmisori.

Grindal sau Enchytraeus buchholzi are acelasi procedeu de reproducere, este cava mai subtire decat precedentul tip de vierme si are nevoie de o temperatura de 20^oC. Drept mancare pentru grindal se folosesc fulgi de ovaz fierti, iar randamentul este mult mai ridicat decat in cazul viermelui precedent. In cazul in care mucegaieste pamantul recoltei de grindal sau enchitreide trebuie sa schimbati imediat pamantul. Pentru a recupera virmisori asejati cultura intr-o cutie de platic gautita pe fund sub care puneti o plasa cu ochiuri fine si puneti cutia in apa cu o temperatura de 25^oC, virmisori vor iesi prin gaurele si se vor aduna in sita inprovizata.

Desi sunt mult mai mari nici ramele, Limbricus terrestri, nu sunt de lepadat cand vine vorba de pesti mai mari. Ce trebuie sa stiti este ca trebuie sa tineti rama cateva zile pana elimina tot pamantul din intestine inainte sa le administram ca hrana (pot fi administrate intregi sau taiate). Daca vreti sa cresteti in casa propiile rame luati o ladita puneti pamant brun foarte usor umezit, ia grana le puteti da cartofi fieti si funze de ceapa.

O alta sursa de hrana este reprezentat de larvele de tantar Chironomus plumosus. Larva de tantar in randurile acvaristilor o intalniti sub numele de chironomus si este foarte apreciata datorita faptul ca intensifica culorile pestilor fiind bogate in hemoglobina. Pentru a va realiza propia recolta de larve de tantari aveti nevoie de un vas intre 10 si 20 de litri in care sifonati apa din acvariu populat peste care puneti o coaja de banana foarte bine coapta, in circa 2 saptamani coaja de banana incepe sa putrezeasca si sa atraga femelele de tanari ce isi vor depune ouale in vas dumneavoastra. Trebuie sa recoltati zilnic cu un mincioc altfel larvele se maturireza repede si se transforma in tantari care nu au acleasi valori nutritionale. Este de preferat ca vasul sa fie in aer liber altfel o sa va manance tanari de vi J.

Si pentru ca tot se recomanda o hrana cat mai variata iata un alt tip, musculita betiva sau Drosophila malanogaster. Se ia un vas (un pet taiat pe jumate, un borca de 2 litri de sticla) se umple cu apa peste care se adauga cateva felii de rosii si cateva bucatele de mar (cotorul de exemplu), in doua trei zile datorita fermentari se va umple suprafata de muculita cu pricina. Recoltarea se face panad o punaga la gura sau o plasa fina si agitand putin, musculitele se vor ridica in plasa, dupa care se introduc in bazin, daca ati folosit punga bagati putin apa in punga si agitati bine sa nu mai zboare apoi clatit punga in bazin.

Tot pe baza de rosii, dar decojite si fara seminte apoi date prin blander sau facute pasta cu ajutorul unui mojar impreuna cu ceva zeama de citrice veti obtine niste viermisori de 1-2 mm (cineva pe un forum spunea ca ar fi vorba de grindal) care pot si recoltati prin strecurare. Trebuie sa aveti mare grija sa nu introduceti in acvariu resturi din bazinul de recolta pentru a nu altera apa din acvariu.

Alte tipuri de hrana vie ar mai putea fi carne de melci (asta daca nu va este scarba J) tocata bine, fluturi si alte insecte care sa nu fie prinse cu ajutorul insecticidelor, etc. In mediul lor natural pesti mananca tot ce prind sau aproape tot, dar conteaza foarte mult tipul de peste si talia acestuia, nu faceti experimete inutile dac nu stiti foarte manunti modul de crestere s reproductie al pestilor pe care i aveti. Spre exemplu rame melci, insecte am dat doar la rapitori ciclide africane si ciclide americane. Trebuie avut in vedere faptul ca nu trebuie sa faceti abuz, nu se da decat atat cat pot manca pesti in 1-2 minute cel mult.

Un inlocuitor pentru hrana vie este inima de vita fiarta sau congelata, ea fiind de altfel unul din principali ingredineti si in obtinerea majoritati mixurilor. Pentru puiet se mai poate folosi galbenus de ou fiert (10-15 minute) si lasat la uscat apoi mojarat cat mai bine cu putinta. Administrarea se face cu ajutorul unui ciorap fin (sper sa fie intelegatoare sotia, prietena, sau mama) in care se introduce galbenul mojarat, se strange precum un saculet si se umezeste in bazin. Zeama scursa in bazin are calitati nutritive foarte mari, sunt destui acvaristi care ridica puietul in primele 2-3 saptamani doar cu aceasta metoda. Deasemenea pentru pesti ierbivori se mai pot folosi frunze de salata oparita ca sa nu pluteasca, morcov fiert, castravete (crud de data aceasta, sau foarte usor oparit) si spanac oparit.

Trebuie mentionat faptul ca de multe ori acvarofili experimentati apeleaza si la metode mai putin ortodoxe in care incearca tot felul de mixuri realizate din diverse ingrediente precum: granule de catei sau pisici, inima de vita, larve de tantari, frunze de salata, morcovi fierti si pasati, castraveti, gris, gelatina, foina de peste, foina de sange, scoici, galbenus de ou si lista poate continua. In acest tip de hrana se recomanda introducerea unor vitamine drept adjuvant. Eu personal nu va recomand folosirea unuor astfel de mixuri, daca nu aveti o reteta de la cineva cu experienta si care sa fi dat rezultate satisfacatoare.

Pentru a nu avea pe constinta pesti dumneavoastra in ruma unor experimente nereusite am sa va arat o reteta de mixtura facuta de un acvarist cu experienta pentru discusi. Aveti nevoie de: 1kg muschi de inima de vita curatat de grasimi, vene, tendoane si pielite, 150-200g de spanac blansat (oparit 10 sec. in apa clocotita si racit in apa rece) sau si mai bine frunze de urzici (ce va spuneam mai sus, ce vrei si ce nu vrei poti gasi intr-o astfel de reteta), numai primele 4-5 din varful plantei, un galbenus crud de ou de gaina, 10-15g de usturoi (se poate renunta la el daca pesti manaca fara spune autorul eu unul nu as risca ), un ardei gras, 100g de granule, o lingurita (4-5g) de boia dulce de ardei, vitamine pentru pesti, dupa indicatiile de pe cutie (din Petshop), 8ml de ulei de peste cu concentratie cat mai mare de acizi nesaturati (din farmacie, varsat e mai ieftin) sau 250g fileu de peste, un fel de biban rosu din mare sau ocean (Sebastes mentella, sau Sebastes marinus, nu-i cunosc numele romanesc) si gelatina care se folseste in bucatarie la prajituri, torturi etc., tot dupa indicatiile de pe plicul cu foi. (Nu cu praf!).

Mod de preparare: se amesteca carnea taiata cubulete 30-40g cu uleiul de peste si celelalte ingredinete dupa care se da prin masina de tocat de 6 mm si apoi prin ce de 3mm. Se iau 6 foi de gelatina si se pun cu 500g de apa rece, dupa 5 minute se pune vasul cu cele 6 foi intrun ibric cu apa care sta sa dea in fiert si se tine circa 20 de secunde interval in care geltina se topeste. In acelasi timp se cantaresc 500g din amestecul creat initial si se pun intr-un vas in care sa aiba loc si gelatina. Se toarna gelatina si se amesteca din apropae in paroape dinspre amestec spre gelatina cu mixerul pana se omogenizeaza. O data ce ati amestecat in jur de 100-150g de amestec puteit amesteca si restul fara sa mai existe riscul de cololoase. Dupa amestecare se pune repede intro punga de 1,5 litri cu colturile indoite si marginile pliante de 2-3 ori (colturile pungi nu trebuie sa fie pliante spre interiorul pungi). Punga astfel rezultata se pune intre doua placi de stica (0,4-0,5x30x50) si se indoia gura ei in asa fel incat sa nu iasa amestecul din ea, apoi se preseza cu o alta placa de 0,8 x 18 x 22cm pentru a distribui egal prersiune pe punga. Inaintea sau in timpul presarii intre placile de sticla trebuie facute gauri cu un ac (lasati atza in el ca sa nu il pierdeti) in punga, ca sa iasa aerul prins in mixtura. De pe placa de sticla se trece mixtura pe un gratar de frigider, pe care incap de obicei doua placi (sau se dimensioneaza placile in pungi asa ca sa incapa) si se pun cat mai repede in congelator (Se altereaza rapid, ca-s calde de la gelatina fierbinte). Placile si gratarele se aseaza in congelator cu distanta intre ele ca sa se raceasca mai repede

Din aceste placi congelate pot sa tai imediat dupa scoaterea din congelator, cu un cutit cu lama rigida fasii de 0,5mm pentru pui de 1,5cm, sau cu un cutit cu lama flexibila, dupa ca. 5 min. fasii ceva mai groase, de 1-2mm pentru pesti mai mari. Nu numai ca nu tulbura apa, dar nici nu se destrama usor cand rup pestii din fasie.

Ca regula general de administrare a hranei trebui sa stiti faptul ca nu se administreaza mai multa hrana decat pot pesti manca intr-un minut cel mult doua si nu mai mult de doua administrari pe zi. Deasemenea este bine sa dati de mancare in acelasi loc de fiecare data, astfel pesti se obisnuiesc si se vor strage mai repede sa manance iar risipa este mult mai mica. Unii crescatori recomanda ca o data la 7 zile sa ii tineti in post negru J (doar apa, paie si bataie) astfel evitati ingrasare pestilor.