Fertilizarea plantelor de acvariu

Acvaristica moderna nu poate fi conceputa fara fertilizanti. Ca si in cazul pantelor de apartament (aflate in ghivece) plantele din acvariul noustru ajung sa consume foarte repede substantele nutritive din apa si apoi incep sa moara daca nu primesc fertilizanti. Printr-o comparatie cu pesti se poate spune ca fertilizanti sunt hrana plantelor. Probabil ca nu de putine ori ati auzit de fertilizanti pentru plante de la acvaristi mai experimentati, de la vanzatorii din pet shop-uri, dar nimeni nu va explicat ce sunt acesti fertilizanti. Fertilizanti sunt solutii concentrate de marcoelemente si microelemente ce se adauga in apa pentru a sustine cresterea plantelor. In rauri si lacuri unde volumul de apa este foarte mare ploaile si izvoarele naturale produc pe cale naturala aceasta fertilizare, insa in acvariu atat macro cat si micronutrienti se consuma foarte repede si atunci suntem obligati sa intervenim pentru a nu pierde plantele. Macroelementele sunt cupru, bor, mangan, molibden, zinc, fier, nichel si clor. Daca despre azot, fosfor, potasiu, calciu, sulf si magneziu se poate afirma cu certitudine ca ele reprezinta macronutrienti nu acelasi lucru se poate spune si desprecarbon, oxigen si hidrogen elemente despre care uni spun ca ar fi macronutrienti in timp ce alti spun ca ar fi elemente esentiale neminerale. Oricum conteaza mai putin in ce grupa incadram cel trei elemente, important este ca ele sa nu lipseasta din acvariu. Lipsa unor micro sau macroelemente genereaza deficiente de dezvoltare al plantelor sau in cazuri mai grave poate duce chiar la moartea acestora, insa nici excesul lor nu aduce nimic bun. Uneori cand aveam in apa o concentratie mare dintrun anumit microelemenste aceasta poate atrage dupa sine imposibilitatea plantei de a asimila alt micro sau macronutrient stopand dezvoltarea plantei sau determinand chiar moartea acesteia. Dar cel mai bine putem vorbi pe exemple concrete fapt pentru care am sa iau in parte fiecare micro sau macroelement sa vedem ce se intampla atunci cand lipseste sau se afla in exces in acvariul nostru.

O sa incepem cu microelementele si o sa le prezint in ordine prezentata mai sus pentru o asimilare mai usoara a finformatiei.

Despre Cupru (Cu) se stie de regula ca este toxic in concentratii mari si poate genera moarte pestilor. Deasemena pana acum probabil ati mai aflat ca majoritatea substantelor comercializate impotriva algelor contin sulfat de cupru si implicit cupru, fapt pentru care va ganditi ca nu are ce cauta in bazinul dumneavoastra. Intradevar nu are ce cauta dupa o concentratie de 0,03 mg/l, insa sub aceasta concentratie el are un rol determinat in stimulare cresteri prin faptul ca joaca un rol de catalizator in formarea hormonilor de crestere. Trebuie stiut faptul ca are un rol important in procesul de nitrificare si intarire al peretilor celulari, impiedica degradarea clorofilei. Daca se gaseste in exces impiedica asimilare fierului (Fe) incetineste sau chiar stopeaza cresterea radacinilor si duce la distrugerea clorofilei. Se poate recunoaste prin faptul ca frunzele sunt galbene. Atunci cand nu exista suficient Cu in apa se incetineste sintetizarea proteinelor si a hidratilor de carbon. Se poate observa prin faptul ca funzele se albesc la varfuri si se decoloreaza, iar uneori frunzele noi cresc rasucite.

Borul (B) regleaza actiunea hormonilor de crestere si poate fi gasit in pereti celulari sau in esteri hidrati de carbon. Lipsa sa duce la o crestere inceata, la necrozare varfurilor de radacina si la cresterea uneor frunze sau muguri deformati. Atunci cand se afla in exces clorofila de la nivelul frunzeleor este distrusa acestea din urma devenid galbene, cresterea radacinilor este stopata si apar carente de Fe.

Manganul (Mn) este si el un microelement cu multe functii in dezvoltarea sanatoasa a plantelor noastre jucand un rol foarte important activand enzimele ce participa la formarea clorofilei si la procesul de fotosinteza, la elaborarea de proteine si a vitaminei C. Excesul de mangan duce la aparitia unor pete de culoare maro inchis pe frunze si distrugerea clorofilei. Despre carentele de mangan se poate spune ca pot fi confundate relativ usor cu cele de fier datorita faptului ca atat cele de Fe cat si cele de Mn se manifeta prin albirea treptata a frunzelor si mai exact a spatiilor dintre nervurile acestora, in timp ce nervurile raman verzi. Totusi exista o diferenta intre cele doua manifestari si anume la carenta de Fe aceste spatii se albesc total in timp ce la carenta de Mn apar doar pete albe intre nervuri. Mai trebuie stiu faptul ca de multe ori carenta de Mn poate fi cauzata de un exces de Fe.

Molibden (Mo) face parte din compozitia unuor enzime cu rol in metabolismul acestora, iar ca functie principala am putea mentiona ca joaca un rol important in reducerea nitratilor inainte de asimilare. Atunci cand exista o carenta ritmul de crestere al plantei se reduce pana aproape de stopare deasemena fotosinteza este serios afectata. Pentru a identifica aceasta carenta este suficient sa va uitati la plante si veti observa un ritm de crestere mic, deasemenea planta nu mai atinge talia maxima, frunzele sunt de un verde pal si au forma de lingurita. Din pacate despre excesul de molibden inca mai caut materiale.

Zincul (Zn) ca microelement functioneaza ca activator de enzime si ajuta procesul de fotosinteza, iar atunci cand exista un exces de Zn se poate produce o carenta de Fe la plantele ce sunt sensibile la fertilizarea cu Fe. Carenta determina aparitia plantelor pitice cu o crestere foarte lente, iar in cazurile grave cresterea este stopata, iar planta moare.

Intr-un sfarsit am ajuns si la Fier (Fe), poate cel mai important microelement. Fierul este vital in formarea clororfilei, iar pentru asimilarea sa au loc procese deosebit de complexe, mai precis radacinile plantelor acidifica peretii propriilor celule si solul din imediata vecinanate crescand si facilitand absortia acestuia. Acesta in mediu acid si in prezenta unor molecule organice formeaza un agent chelat. Carenta de Fe se manifesta prin albirea frunzei intre nervurile verzi, iar daca carenta este puternica frunza se albeste si apoi se necrozeaza. In schimb atunci cand se afla in exces frunza capata o culoare de bronz.

Despre Nichel (Ni) si rolul sau in dezvoltarea plantelelor acvatice nu se stie mai nimic.

Si ultimul microelement este Clorul (Cl). Trebuie mentionat ca este vorba despre clorul in stare ionica, numai acesta are rol in viata plantelor, cel in stare gazoana este extrem de toxic atat pentru plante cat si pentru pesti. El ajuta reglare energiei electrolitice in timpul procesele fiziologice ale plantei. Mai pe intelesul vostru cat si al meu, cu ajutorul ionilor de clor se formeaza saruri ale diferitelor microelemente pesntru a putea fi transportate si utilizate in procesle fotosinteza si nu numai. Recunosc ca nu estiu sa ve explic exact cum functioneaza fapt pentru care ar fi indicat daca doriti mai multe detalii sa intrebati pe cineva specializat, un botanist sau chiar un chimist. Excesul de clor in stare ionica din apa duce la formale moleculelor de Cl care dupa cum stim sunt extrem de toxice atat pentru plante cat si pentru pesti dupa cum spuneam si mai sus. Carenta de Cl se manifesta prin decoloarea si moartea intr-un final a frunzelor tinere.

Dupa cum se poate vedea si mai sus unele microelemente au un rol mai mare in procesele fiziologice ale plantelor altele mai mic, dar asta nu inseamna ca ele pot lipsi din bazinele noastre daca vrem sa avem un bazin frumos, un colt de natura in casa noastra. Acum ca am terminat cu microelementele vom trece la tratareamacroelementelor. Si ca sa va usurez urmarirea postului in continuare vom considera carbonul, oxigenul si hidrogenul ca fiind macroelemente, cu alte cuvinte fiind vorba doar de o clasare diferita ne vom alatura celor ce sustin teoria cum ca oxigenul, hidrogenul si carbonul sunt macroelemente.

Carbonul (C), macroelement ce sta la baza materiei organice reprezinta circa 40% din continutul plantelor acvatice. Dupa cum se stie deja din procesul de fotosinteza plantele utilizeaza carbonul rezultat din descompunerea dioxidului de carbon (CO₂), dioxid de carbon ce apare in apa in urma respiratiei pestilor, prin descompunerea materiilor organice sau prin aditia (dar despre aditia de CO₂ vom discuta intro sectiune separata). Carenta de carbon se poate observa relativ usor, plantele au un ritm lent de crestere, frunze mici iar uneori fac un fel de depozite albicioare, dand senzatia ca frunza este transparenta. Excesul de carbon nu face rau plantelor, insa daca exista un exces de carbon automat exista si un exces de CO₂ lucru ce duce la moartea pestilor.

Oxigenul (O) este cel ce asigura viata tuturor animalelor, dar in cazul plantelor este la fel? Ei bine, da! Si plantele au nevoie de oxigen pentru a trai. Pana acum stiati ca plantele consuma dioxid de carbon si elimina oxigen in timpul fotosintezei, dar cand nu au lumina procesul de fotosinteza se inverseaza, mai explicit plantele consuma oxigen si elimina dioxid de carbon. Excesul de oxigen trebuie evitat cu orice pret daca doriti sa cresteti plante naturale, el oxideaza micro si macroelementele cat si vitaminele ducand la carenta generalizata, deasemenea favorizeaza aparitia algelor si inmultirea acestora, iar in cazuri extreme poate duce la moartea lor. Carenta de oxigen poate aparea in urma unei suprapopulari cu pesti a acvariului, o plantare insuficienta, temperaturi mari ale apei (este stiut faptul ca cu cat este mai calda apa cu atat scade si concentratia oxigenului solvit din aceasta), filtre murdare, lipsa luminii si implicit a fotosintezei.

Hidrogenul (H) desi ca si carbonul sau oxigenul face parte din compozitia tuturor subtantelor ce stau la baza formarii plantelor nu se stie comportamentul plantelor atunci cand se afla in exces sau lipseste cu desavarsire.

Azotul (N) este deosebit de importat in transformare subtantelor anorganice in substante organice prin intermediul fotosintezei. In conditii normale azotul in sol se gaseste in forma organica sau minerala, insa sub forma organica plantele nu pot sa il absoarba, din aceasta cauza acesta va fi mineralizat prin amonificare si nitrificare de catre microorganismele din sol. In apa dupa cum deja se stie acest proces este asigurat de bacteriile Nitrosomonas si Nnitrobacter. In situatia in care exista o carenta de azot plantele cresc foarte mici, iar uneori frunzele capata o culoare verde pal sau galbuie, iar in cazurile extreme pot capata tente rosiatice. Excesul de azot se manifesta prin plantute subtirele, funze lungi de culoare verde inchis.

Fosforul (P) ca multe alte macroelemente este indispensabil in dezvoltarea planteler, el fiind resposabil cu cresterea radacinilor, a tijelor si a tulpinilor. Deasemenea joaca un rol important in formarea acizilor nucleici, deci in transmiterea de caracterelor ereditare, in fotosinteza precum si in reducerea glucidelor. Excesul de fosfor determina aparitia carentelor de fier si zinc, iar carenta de fosfor poate fi indusa de un pH foare mare sau foarte mic, de prezenta in concentratie mare a inonilor de sulfati sau nitrati sau de prezenta aluminiului si se manifesta prin frunze cu crestere lenta si cu o tenta violacee ori verde inchis.

Un alt macroelement cu o importanta deosebita este Potasiul (K). El este un factor determinant in absortia de cationi si acumularea proteinelor de hidrati, tot el este cel ce favorizeaza sinteza si depozitarea acizilor aminici de la nivelul plantei. Carenta acestuia determina incetinirea cresteri, micsorarea distantelor intre nodurile de pe tulpina, ingalbenirea frunzelelor dinspre margini spre mijlocul lor culminand cu necrozarea acestora. Carenta poate fi indusa de un exces de calciu sau azot in apa, sau poate aparea din cauza ca lipseste din mediu. Excesul de potasiu duce la carente de calciu si magneziu, in unele cazuri reactioneaza cu fierul determinand carenta acestuia.

Am ajuns si macroelementul ce este rezponsabil de mitoza, diviziune si cresterea plantelor prin activarea anumitor enzime si anume la Calciu (Ca). El este responsail si de mentinerea permeabilitatii membranei celulare si a integritatii acesteia si ajuta la neutralizarea achizilor organici. Carenta de calciu se manifesta prin ingalbenirea frunzelor uneori devenind brune culminand cu moartea acestora. Acest tip de carenta este destul de rar intalnita. excesul de calciu genereaza carente ale magneziului sau potasiului.

Desi in general Sulful (S) este considerat a fi toxic in cazul plantelor acesta joaca un rol hotarator in metabolizarea vitaminelor si este un element de baza in sinteza acizilor aminici. Carenta de sulf se manifesta prin dezvoltare incompleta a plantei, frunzele tinere au culoare galbuie, iar tulpinile devin casante si rigide. A nu se confunda cu cea a azotului care in principiu se manifesta la fel, diferenta consta in faptul ca in timp ce carenta de azot afecteaza cu precadere frunzele tinere, cea de sulf afecteaza planta in totalitatea ei.

Daca pana acum nu a reusit sa va uimeasca nici un macroelement cu siguranta o va face Magneziu (Mg) care de altfel este si ultimul macroelement din lista noastra si nu numai. Magneziul reglementeaza in jur de 300 de procese enzimatice, iar cele mai importante se refera la metabolizmul carbohidratilor. Face parte din clorofila influentand radical procesul de fotosinteaza, insa actiunea sa nu se opreste aici, el mai influenteaza si procese precum stabilizarea membranei celulare, sinteza proteinelor, zaharurilor si lipidelor, regularizeaza reducerea nitratilor si influenteaza absorbtia si transportul fosfatilor. Carenta magneziului se manifesta prin albirea treptata a frunzelor culminand cu necrozarea acestora. Aceasta carenta poate fi generata si de prezenta in exces a potasiului sau prin axfisierea radacinilor. Excesul de magneziu nu genereaza problema majore ca in calte cazuri, el doar scade rata de crestere a plantelor.

Citind cele de mai sus probabil v-ati dat seama deja ca fartilizarea joaca un rol extrem de important in cresterea plantelor de acvariu. Trebuie spus deasemenea ca o fertilizare reusita difera de la caz la caz, uneori subtantele de fertilizare mai slab cotate dau arandament in situatii dificile alte ori nu, deasemena nici liniile profesionale nu garanteaza succesul 100%. Pentru a avea succes in cresterea si inmultirea plantelor de acvriu trebuie in mod obligatoriu sa coroborati eforturile de fertilizare cu o iluminare corespunsatoare si aditie de CO₂. Daca faceti fertilizare fara sa faceti analiza chimica a apei prin testele de acvaristica (teste ce se gasesc in pet shop-uri) riscati sa nu fertilizati suficient, iar plantele nu vor creste, sau sa adaugati mai mult decat ar trebui si atunci sa favorizati aparitia si dezvoltarea algelor. Lipsa CO₂ din apa trebuie suplimentata prin aditie altfel plantele noastre nu vor creste si vor aparea tot felul de dezechilibre din cauza faptului ca nu vor consuma fertilizanti adaugati de noi. Deasemena dupa cum probabil stiti unele plante au nevoie de mai multa lumina decat altele, fapt pentru care trebuie sa avem grija ca putem asigura intregul necesar de lumina al plantelor, in cazul in care nu putem si am ales plante cu un necesar foarte ridicat de lumina, acestea nu se vor dezvolta corespunzator, iar fertilizarea va duce tot la alge.

Exista mai multe tipuri de prezentare a fertilizantilor pe piata de specialitate, cei mai uzitati sunt fertilizanti sub forma de solutii, ele fiind fabricate dupa anumite retete si se adauga in bazin in functie de cati litri are acesta. Este bine sa folosim recomandarile care sunt inscrise pe flacoane pentru a preveni posibilele intoxicatii atat asupra pestilor cat si asupra plantelor. Aceasta solutie realizeaza cu precadere fertilizarea prin frunze deoarece absortia lor se face prin intermediul frunze. O alta forma de prezentare ar fi substratul, el fiind pietris imbogatit cu diferite substante, asemanator cu pamantul de flori pentru ghivece pe care il gasin prin florari si nu numai. Aceasta varianta asigura o fertilizare foarte buna pentru plantele ce sa hranesc cu precadere prin intermediul ranacinilor (echinodorusi, diferitele tipuri de gazon). Despre aceasta forma de fertilizare trebuie stiut ca dupa ce a fsot pusa in acvariu trebuie acoperita cu pietrisi normal pentru a nu tulbura apa, dar in principal pentru a nu elibera substantele nutritive in apa. Atentie isi pierde propietatile in cel mult 1 an in functie de marca folosita. O alta forma de prezentare este sub forma de concentrate (pastile, conuri, bastonase), acestea se introduc in substrat langa radacina plantelor. Este o forma foarte buna de fertilizare atunci cand nu am folosit substrat fertilizat sau cand acesta si-a pierdut propietatile, insa pe termen lung nu reprezinta o solutie, efectele acestor concentrate fiind de scurta durata. Trebuie stiut ca nici o metoda nu exclude cealalta metoda de fertilizare, acvaristi de regula folosesc cele doua metode (solutii in apa, substrat) concomitent, datorita faptului ca toate plantele se hranesc atat prin radacini cat si prin frunze, diferenta facandu-se ca unele o fac mai mult prin frunze altele mai mult prin radacini. Fertilizarea nu exclude schimbul saptamanal de apa, sau mai bine spus chiar daca faceti schimburi de cate 10-30% saptamanal ele nu vor suplini fertilizarea, ele va vor ajuta sa mai eliminati din surplusul de nitrati, dar nu va putea tine locul unei fertilizari.

Iata cateva poza ale unor acvarii foarte frumoase in care combinatia dintre lunmina,CO₂ si fertilizare a fost reusita:

Nu faceti fertilizare daca nu ati facut o analiza a apei inainte. Nu incepeti sa fertilizati din prima zi de la setup-ul acvariului, asteptati cel putin o saptamana pana la inradacinarea plantelor, fertilizarea este bine sa inceapa dupa aparitia nitratilor in apa (in urma incheieri ciclului azotului). Nu oxigenati excesiv atunci cand fertilizati pentru a nu induce favoriza algelor si pentru a nu determina oxidare nutrientilor din apa, facand astfel ineficienta fertilizarea. Nu folositi lampa cu UV pentru a nu oxida nutrienti introdusi in apa.